Timidele graffiti din Ploiești
Graffiti-urile din Ploiești sunt discrete. Fie că există o presiune a locuitorilor sau a autorităților publice locale (desenatul pe pereți ca act de vandalism este prezent în presa locală, vezi aici sau aici), fie că nu există preocupări consolidate în materie, majoritatea graffiti-urilor sunt localizate în spații retrase, în ganguri, între blocuri, pe aleile laterale, timid. Realizatorii acestora sunt mai preocupați probabil să rămână anonimi sau să nu fie prinși, nu să-și etaleze măiestria. Există puține încercări elaborate în spații cu vizibilitate și respectul pentru piece-uri (reprezentări elaborate care încorporează desene și litere, adeseori abstracte) este minim. Pe lângă îndepărtarea clasică prin vopsire sau radiere a non-grafferilor abundă capping-ul (vandalizarea de către alți grafferi), tag-urile simple (scris de mână) și throw-up-urile (desene simple care utilizează două, trei culori, sacrificând calitatea pentru rapiditate).
Luând în considerare tematica, grafica și stilul, afirmăm că nivelul de dezvoltare al culturii graffiti în Ploiești este mediu, majoritatea mesajelor și desenelor fiind directe și explicite. Folosind clasificarea formelor vizibile ale dezvoltării istorice a graffiti-urilor (Gross & Gross, 1993) am putea spune că cele din Ploiești sunt în faza de tranziție (ironic pentru spațiul românesc), utilizând litere și cuvinte pentru a transmite mesaje și reprezentări simple, personale. Unul dintre desenele 3d care nu este vandalizat și arată pricepere este cel de la Casa Căsătoriilor, un exemplu rar de integrare utilitaristă a graffiti-urilor în imaginea orașului. Alte demersuri de elaborare complexă cum ar fi Pimp my Street sau Transformăm transformatoare, dăm Ploieștiului culoare, oricum instituționalizate și „normalizate” prin proiecte oficiale, se pare că și-au pierdut din suflu.
Dintre caracteristicile clasice ale grafferi-lor cea mai vizibilă este sfidarea, referințele la sancționarea acestora și la apelul concursurilor „oficiale” de desenat conturând profilul clasic, acela de adolescenți și tineri bărbați. Aceasta transpare și din trivialități, simboluri falice, declarații de iubire și rivalitate și simboluri naziste. Că sunt contextuale și tranzitorii, parte a unui mesaj personal nu foarte consolidat, este vizibil în lipsa referințelor la rromi (țigani) în cazul simbolurilor naziste, cultivarea stereotipurilor gen „Fuck the police” sau absența simbolurilor cu semnificație colectivă locală.
Surprinzător, având în vedere precaritatea altor tipuri de graffiti din Ploiești, existența într-un număr și varietate mare a stencil-urilor (imagini realizate după un tipar) arată o activitate semnificativă. Printre acestea, unul care se referă la poetul Nichita Stănescu (născut în Ploiești) și conține fraza “Colț de inimă și ruptură de aripă de înger, capitala limbii vorbite este orașul acesta al meu natal”. Deși se poate constata o similitudine cu cele din București (probabil că proximitatea geografică a facilitat extinderea din capitală), este interesant să remarcăm existența unor demersuri localizate, pe lângă exemplul amintit. La finalul acestui material puteți vedea o galerie de imagini cu stencil-urile întâlnite în oraș. Am putut identifica două campanii care conțin acest tip de graffiti, una de factură politică și una sportivă. Definim în acest context o campanie prin crearea unor stencil-uri similare, aplicarea acestora într-un număr relativ mare (peste 10), localizate geografic diferit prin acoperirea a minimum cinci străzi sau ansambluri arhitectonice diferite; realizarea într-un spațiu de timp definit nu o putem estima, având în vedere timpul limitat avut la dispoziție și lipsa unor informatori locali.
Campania politică se referă la un politician local, senator PSD și fost ofițer SRI, care utilizează sloganul „Savu securistu’”. Desenul este detaliat, contururile fine, corect anatomic (nu sunt exagerate sau modificate proporțiile faciale, iar culoarea utilizată este cea neagră. Putem estima că realizatorii stencil-urilor sunt oponenți politici care au încercat să promoveze o similitudine între persoana politică și instituția Securității din perioada comunistă.
Campania stencil „Peluza latina” reprezintă o referință la suporterii formației locale de fotbal, Petrolul Ploiești. Având o istorie bogată și de succes, echipa a fost retrogradată ca urmare a dificultăților financiare, fiind reînființată de către suporterii locali și înscrisă în Liga a IV-a. Probabil că sentimentul de mândrie și apartenență i-au mobilizat pe aceștia să revendice și spațiul vizual al orașului prin crearea stencil-urilor sub forma unui text simplu „Peluza Latina”, aplicat cu spray negru, albastru și galben. Este de apreciat efortul de a realiza o versiune albastru-galben care respectă culorile tradiționale ale echipei de fotbal. În același timp, date fiind discuțiile dintre facțiunile rivale ale suporterilor ultras, este posibil ca autorii să exprime prin intermediul stencil-ului un mesaj ofensiv, de „luare în posesie” a teritoriului și afirmare a superiorității.
Aceste imagini și gânduri despre graffiti-urile din Ploiești sunt rezultatul unor vizite făcute în oraș în perioada mai-iunie 2018. Selecția și evaluarea sunt definite de timpul redus disponibil, accesul uneori limitat (zonele stadionului și gărilor, de exemplu) și lipsa informatorilor locali. Dacă am omis graffiti-uri sau informații relevante nu o voi „întoarce ca la Ploiești”, ci voi completa acest material.
Galerie stencil-uri
Trebuie să te autentifici pentru a publica un comentariu.