Non nova, sed nove

 

Dimensiunile migraţiei internaţionale din perioada postdecembristă reprezintă ceva nou pentru români. De obicei, populaţia se refugia în nordul sau sudul Carpaţilor în funcţie de direcţia de unde venea pericolul, fie că vorbim de „descălecarea” lui Bogdan în Moldova la mijlocul sec. al XIV-lea, fie de refugierea din Transilvania în Ţara Românească a românilor din motive religioase din sec. al XVII-lea. În prezent însă, combinaţia dintre lipsa perspectivelor din ţară şi aspiraţiile către un nivel de trai mai bun a condus la un fenomen cu implicaţii pe care nu le întrevede nimeni. În imaginea de mai jos este surprins un aspect al migraţiei externe: o familie de români caută gazdă (affittare înseamnă în limba italiană a oferi gazduire, a închiria) în oraşul italian Bologna.

Cifrele arată că populaţia activă cu vârste între 18 şi 40 de ani, reprezentând 36% din populaţia totală a României, a emigrat în străinătate în proporţie de 55% după 1991.  Vasile Gheţău vorbeşte despre declin demografic, fenomen care se manifestă inclusiv prin schimbarea raportului dintre persoanele adulte şi cele vârstnice. Cum problemele generate de presiunea şomerilor s-au redus iar populaţia rurală nu are o prezenţă seminificativă în mass media, s-a creat reflexul de a deplânge pensionarii. De la modelul patriarhal şi rolul de a păstra rândul la coadă în perioada comunistă, la familiile mononucleare şi sistemele de pensii nesustenabile din prezent, am început să creăm iluzii. Ne-o arată Marian Preda în cele cinci mituri privind pensiile şi pensionarii din România şi acest lucru sugerează că ne preocupă trecutul şi nu explorarea opţiunilor. Ne interesează doar că emigranţii au lăsat copiii singuri acasă şi că votează într-un anumit fel pentru că nu avem capacitatea de a elabora proiecte pe termen lung.

Începem să înţelegem însă că nu au plecat doar hoţii şi copiii inteligenţi, iar Dumitru Sandu vorbeşte despre lumi sociale ale migraţiei româneşti în străinătate. Întoarcerea în ţară a românilor plecaţi în străinătate pe fondul crizei economice nu s-a produs, iar ieşirea din această criză va crea o cerere de forţă de muncă mai mare în contextul îmbătrânirii demografice din statele europene dezvoltate. Migraţia de o asemenea amploare duce în ţările de destinaţie la construirea unor imagini specifice: italienii sunt mafioţi, dar, impun un rafinament culinar şi un model familial de cooperare, irlandezii sunt beţivi, dar, au simţul dreptăţii. Deocamdată este devreme să spunem ce profil vor avea comunităţile româneşti din străinătate. Printre analizele care încearcă să surprindă faţete ale acestui profil sunt cele lingvistice. Vorbind despre identificarea etnică, Dan Munteanu Colan utilizează termenul rumaniol, care descrie o combinaţie de spaniolă şi română. Tot el redă şi un dialog exemplificator:

„- Bună ziua, cum sunteţi?
– Bună ziua. Bine, mulţumesc. Mă duc la un notar să îi dau o putere lui frate-meu, la Timişoara. M-a hodit şeful, mi-a zis că să-i aduc diploma şi vreau să-mi echiparez titlul.
– Eu m-am schimbat de serviciu, de o săptămână şi acum lucrez în turnul de noapte. Acum sunt liber, nu aveţi timp să mergem să bem o copa şi să picăm ceva? Caminăm un pic şi mai stăm de vorbă.
– Ba da, cu mult gust!

Dacă adoptăm distincţia extern-intern a lui Marcel Cohen în privinţa evoluţiilor limbajului, cred că editorii dicţionarelor limbii române vor fi foarte ocupaţi să noteze data şi locul în care apar împrumuturile lexicale. Să nu acordăm totuşi tot creditul migranţilor, în frumoasa patrie „perversa de pe Targu-Ocna” face carieră şi are emisiune la televizor, iar “doar o vorbă săţ-i mai spun” nu mai este…

Fotografia a fost realizată de Eugen Glăvan. Informaţii Exif:
Place: Bologna, Italy
Date and time original image was generated: 2010:10:15 16:01:49
Camera model: FUJIFILM FinePix S5100
Exposure time, sec: 1/80
Aperture (F): 5,00
ISO speed rating: 100
Lens focal length, mm: 5,7
Scene capture type: Landscape
Sharpness: Normal
SoftWare: Digital Camera FinePix S5100 Ver1.00