Fluxuri de migrație și invazia ro’mandă

migratie flux

Percepția fenomenului migraționist în România este influențată în mare măsură de incapacitatea colectivă de a susține planuri pe termen lung. Nu este simplu să treci de la planificarea centralizată în cincinale susținute de ideologia imanentă a salvării clasei muncitoare, la externalizarea deciziei și micro prognozele, uneori contradictorii, ale actorilor economiei de piață. În acest fel, tratăm confuz realitatea, iar migranții sunt miza politicienilor, fie compatrioți care muncesc pentru un viitor mai bun pentru familia lor, fie cetățeni dubioși care trebuie să facă dovada că au fost, sunt și vor fi români pentru a vota. Imaginea migranților români are, în schimb, o notă dominant negativă în țările de destinație, iar ultima marotă este invadarea Insulelor Britanice de către hoardele de năvălitori români și bulgari. S-ar spune că invazia normandă din 1066 este pe cale să se repete…

În acest context a avut loc în luna februarie 2013 un eveniment care încearcă să abordeze migrația utilizând argumente bazate pe analize sociale și economice, conferința Six years of labour market restriction in European Union, Balkan Fellowship for Journalistic Excellence. În cadrul acesteia prof. Dumitru Sandu a ținut prezentarea Romanians in the context of the migration system from the New to the Old European Union member states, în încercarea de a adăuga o perspectivă comparativă și a identifica un set de condiționalități care pot prefigura evoluția migrației pe termen scurt.

{fusionchart id=”3″ Prof. Sandu, Migrație România, 2013}

Abordând evoluția sistemului de migrație românesc, prof. Sandu lansează câteva ipoteze despre structurarea sistemelor de migrație: centralitatea Germaniei, conectarea României la migrația intracomunitară europeană și preferința pentru Italia și Spania, emigrația pe axa sud-nord, nu doar pe cea est-vest. Cât despre invazia ro’mandă a insulelor britanice, se argumentează că Germania va fi, probabil, preferată de migranții români.

Este probabil ca restructurarea sistemului de migrație românesc generat de criză va îndrepta un număr mai mare de migranți spre Germania, nu spre Marea Britanie.

Dumitru Sandu

Prof. Sandu numește „mai degrabă neașteptată” preferința migranților polonezi pentru Marea Britanie, în detrimentul Germaniei. În opinia mea, explicația sistemului de migrație polonez după aderarea la Uniunea Europeană se bazează pe relațiile instituționale și personale dintre Marea Britanie și Polonia stabilite în timpul celui de-al II-lea război mondial. Fighter Squadron303 Kościuszko alcătuit din piloți polonezi a fost, în timpul Bătăliei Angliei, escadronul RAF cu cea mai mare rată de avioane inamice doborâte. În Bătălia de la Monte Cassino, o patrulă din Regimentul 12 Podolian de Ulani a ridicat steagul polonez pe muntele unde s-a dat una din cele mai feroce lupte din WWII. După ce majoritatea polonezilor au rămas în Anglia la sfârșitul războiului, veteranii și guvernul în exil au trebuit să aștepte 45 de ani pentru ca anularea efectelor înțelegerii de la Yalta să le permită vizitarea pământului natal sau reîntregirea familiei.

Cartierul chinezesc, ziua Sfântului Patrick sau pizza sunt simboluri internaționale ale unor diaspore care nu și-au pierdut identitatea. Lipsa orizontului politicilor statului român în abordarea a ceea ce devine o componentă semnificativă a populației României care trăiește în afara granițelor geografice face ca atitudinea în țările de destinație să fie diferită, dar predominant negativă. Astfel, de la segmentarea pieței muncii la returnarea expeditorului, românii devin simboluri ale hărniciei, hoției, prostituției, excelenței, integrării sau leneviei. În acest context, abordările care caută să explice fenomenul și să reducă zgomotul de fond sunt puține, reflecția asupra cauzelor și consecințelor deficitară, emoția prevalează, iar rațiunea… emigrează.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: